Victor Ciorbea, portret de profitor (partea I)

Viorel Chirila – New York

Presedintele Centrului Cultural Romanesc al Exilului din New York, Viorel Chirila, isi deapana pentru Ancheteonline amintirile neplacute in legatura cu o vizita privata efectuata de Victor Ciorbea in America, la sase luni dupa ce acesta a demisionat din functia de premier. Autorul surprinde mai multe aspecte hilare care au precedat vizita, caracterul fostului demnitar, care a solicitat plata biletelor de calatorie pentru intreaga familie, precum si indolenta acestuia in ceea ce priveste intalnirile la care ar fi trebuit sa participe.

Intamplarea ce urmeaza s-a petrecut in toamna anului 1998, in timpul mandatului detinut de Emil Constantinescu, la sase luni dupa ce Victor Ciorbea nu mai era prim-ministru al Romaniei. Erau vremuri de mari sperante atat pentru societatea romaneasca cat mai ales pentru exilul romanesc din strainatate. Centrul Cultural Romanesc al exilului din New York i-a facut o invitatie fostului prim-ministru, de a conferentia la sediul organizatiei cu ocazia implinirii a 20 de ani de activitate continua pentru comunitatea exilatilor romani din America dar mai ales pentru cei ce locuiau in  zona metropolitana raspandita in cele patru state vecine: New York, New Jersey, Connecticut si Pensylvania.

Invitatul de onoare

Vroiam ca la sarbatoarea organizatiei noastre sa avem un conferentiar de marca. Prin intermediul scriitorului Valentin Hossu Longin din Bucuresti, am reusit sa-l contactam pe Victor Ciorbea la sfarsitul lunii mai 1998. Dumnealui a acceptat in scris invitatia noastra cu rugamintea sa aiba loc intre 11 si 20 septembrie 1998. A mentionat ca perioada invitatiei coincide cu inceputul anului scolar a fetitei dansului care a fost admisa in clasa a noua la un liceu privat de langa Boston si ca atare pe 13 septembrie va profita de ocazie vizitand scoala. Tot atunci, mi-a cerut sa nu-mi fac griji pentru ca totul e aranjat de cineva (o familie din New York) care va fi permanent in contact cu scoala. I-am confirmat ca pe data de 13 septembrie, organizatia noastra nu are planificat nici un eveniment. Intervalul de timp era necesar spre a facilita cat mai multe intalniri intre comunitatea romaneasca si fostul prim-ministru. Am legalizat la notar chemarea in vizita a domnului Ciorbea, expediind-o la Bucuresti prin posta. De asemenea, am atasat un contract semnat in numele organizatiei in care descriam programul in detaliu precum si responsabilitatile noastre fata de domnul Ciorbea pe durata sederii la New York.

Primul bilet de avion

La prima mea convorbire telefonica cu dansul, am recomfirmat faptul ca organizatia va avea grija de toate costurile inclusiv biletul de avion. De asemenea, verbal (si o zi mai tarziu, prin fax) i-am transmis programul intalnirilor pe zile, urmand ca dansul sa-l modifice in caz de suprapunere cu programul personal. L-am rugat sa ma informeze imediat de orice schimbari. I-am atras indeosebi atentia asupra zilei de joi, 17 septembrie 1998, cand organizatia noastra a obtinut o invitatie pentru domnul Ciorbea de a conferentia si a dialoga cu membrii de vaza ai “New York University” si alti invitati ai principalelor publicatii precum New York Times, Daily News si New York Post. Tema acestei conferinte era “Romania in pragul secolului XXI”. Directorul adjunct al universitatii, Jair Kessler m-a informat ca domnul Ciorbea este asteptat cu mult interes la acea conferinta (in sala King Juan Carlos Center intre 16 si 18) si ca dansul va trebui sa tina conferinta neaparat in limba engleza si nu mai mult de 30 de minute pentru ca invitatii vor mai mult un dialog, intrebari si raspunsuri in asa fel incat sa afle cat mai multe amanunte relevante despre realitatile politice si sociale din Romania.

Discursul buclucas

Asadar, cu prilejul primei noastre convorbiri telefonice i-am cerut domnului Ciorbea sa-mi trimita cat poate de repede continutul discursului, spre a-l verifica din punct de vedere gramatical si apoi multiplica si pune in pagina, astfel incat fiecare invitat sa-l aiba la indemana in caz ca se pierde firul discursului. Domnul Ciorbea mi-a confirmat ca imi va trimite materialul in limba romana urmand ca eu sa-l traduc si sa fac totul ca sa fie bine. Am fost de acord, promitandu-i ca voi contacta companiile aviatice spre a rezerva biletul de avion. I-am mai aratat ca pana la sfarsitul lunii iunie totul v-a fi rezolvat, inclusiv un plan mai detaliat al altor intalniri sau evenimente.

Dupa doua saptamani de la discutia noastra, eram in posesia informatiilor pentru a cumpara biletul de avion. Asadar, pun mana pe telefon si sun la domiciliul sau din Bucuresti. Raspunde sotia, doamna Lacrima Ciorbea. Victor nu era acasa, am inteles ca era plecat in “teritoriu” si, fiind foarte ocupat inca nu a putut sa scrie materialul dar ca in viitoarele doua saptamani totul va fi gata si ca atare sa vorbim de avion si de alte detalii pe la sfarsitul lunii iunie. Spun sincer ca nu am stiut ce inseamna “plecat in teritoriu”.

Intre timp, doamna director de la Universitate ma suna si ma intreaba direct: domnule Chirila, sunteti sigur ca domnul Ciorbea vorbeste englezeste? Am raspuns: presupun ca da, dar voi verifica din nou si ii voi da un raspuns cat se poate de rapid. Am intrebat-o si eu de ce este preocupata de aceasta intrebare? Mi-a raspuns: pentru ca in sala vor fi oameni foarte importanti din elita politica, jurnalistica si universitara si ca atare toti vor sa fie siguri ca il vor intelege bine pe fostul prim ministru. Nu vor sa scape nici un detaliu, nici o nuanta.

Ciorbea vorbeste engleza

Pun mana pe telefon si de la Bucuresti raspunde din nou sotia. Victor nu era acasa. Imi da un alt numar de telefon spre a-l contacta. Dupa mai multe incercari reusesc. Domnul Ciorbea era undeva in teritoriu, in Moldova. La intrebarea mea, zice: dar nu va faceti griji domnul Chirila, sigur ca vorbesc engleza. Materialul inca nu-l am dar pana in primele doua saptamani ale lunii iulie il veti primi. Puteti cumpara biletul cu data de ajungere la New York pe 11 septembrie.

Am comunicat imediat toate detaliile doamnei director Kessler pe care am lasat-o entuziasmata la ideea ca un lider politic de anvergura dintr-o fosta tara comunista din Europa va fi oaspete al prestigioasei “New York University”.

Mai tarziu, am inteles motivul exuberantei: in 10 iunie 1998, presedintele Romaniei Emil Constantinescu fusese invitat de “Columbia University” unde tema conferintei a fost “Romania in pragul noului Mileniu”. Cele doua universitati fiind in concurenta ca prestanta si prestigiu. Cei de la “New York University” erau foarte interesati in a avea o replica a evenimentului de la Columbia.

Pentru ca organizatia noastra gira acest eveniment, Universitatea mi-a promis  acces gratuit la infrastructura si dotarile aferente, in caz de nevoie.

Eu si cei din comitetul organizator pluteam in al noulea cer. Totul parea un succes sigur si de anvergura! Am inceput cu zel, sperante si aplomb o campanie de informare a publicului despre evenimentul ce urma sa vina. Imediat am confirmat si cumparat biletul de avion asa cum am stabilit.

Al doilea bilet de avion

Cam pe la jumatatea lunii iulie primesc un telefon din Bucuresti. Era domnul Ciorbea. A inceput imediat sa-mi spuna ca inca nu a scris materialul, dar desigur sa nu-mi fac probleme pentru ca sigur il voi primi pana la sfarsitul lunii. Ce puteam face? Am insistat din nou argumentand faptul ca va trebui sa lucrez putin la el pentru traducere si forma de prezentare. Nu vreau sa intru in criza de timp mai ales ca organizarea vizitei implica foarte multe alte detalii care de asemenea consuma timp si efort. M-a asigurat ca nu va fi cazul sa-mi fac probleme in legatura cu textul conferintei.

Intelege foarte bine tema propusa si are deja toate detaliile care, dupa parerea domnului Ciorbea, reprezentau interes pentru invitatii Universitatii. Dar acum am o mare rugaminte. Ce anume? intreb eu. Zice: V-as ruga ceva. Imi pare rau ca nu am mentionat asta de la inceput dar as dori sa vin in State cu sotia! Puteti dumneavoastra – adica organizatia – suporta cheltuielile de transport si pentru sotia mea?

Pentru o secunda am crezut ca nu aud bine! Dar gandindu-ma la zicala romaneasca “cand intri-n hora, joci pana la capat” am raspuns dintr-o suflare: Desigur, domnule Ciorbea! Dati-mi va rog datele dansei pentru a-i face chemarea si aranja biletul de avion. Din moment ce pe al dumneavoastra l-am cumparat … nu mai garantez ca voi gasi loc la acelasi zbor! In acelasi timp, trebuie sa explic membrilor organizatiei aceasta cheltuiala neprevazuta! Ca organizatie “not for proffit” finantarea oricarui eveniment este posibila doar din donatiile membrilor si sustinatorilor particulari. Dar voi face in asa fel incat si sotia dumneavoastra sa fie prezenta.

Al treilea bilet de avion

A doua zi sun din nou la Bucuresti cu vestea cea buna. Totul e in ordine. Chemarea este deja trimisa prin posta iar biletul a fost cumparat cu acelasi zbor. Locurile insa nu vor fi unul langa altul! Nici o problema domnule Chirila, multumesc si veti primi materialul cat de curand. Dar mai am o rugaminte. Am inceput sa banuiesc ceva, dar nu puteam crede! Speram sa gresesc! Dar nu am gresit. Da, spuneti va rog, domnule Ciorbea. Ce rugaminte aveti? Domnule Chirila, mi-e un pic jena, dar discutand cu familia din New York care are grija de inscrierea fetitei mele la scoala din Boston, a omis sa-mi spuna ca noi trebuie sa platim deplasarea fetei de la Bucuresti in America! Asadar, dintr-o neintelegere noi am crezut altceva iar acum avem o problema! Puteti dumneavoastra sa ne ajutati si sa luati un bilet si pentru fetita…in felul acesta vom veni toti trei deodata!

Am ramas din nou blocat o fractiune de secunda…dar imediat mi-am amintit din nou zicala romaneasca cu intratul in hora. Am raspuns: ok, va voi anunta ce pot face! Am cumparat inca un bilet pentru Oana Ciorbea.

Discursul fostului premier intarzie

La inceputul lunii august era planificat sa plec in concediu cu familia pentru vreo doua saptamani. Cred ca nu mai e necesar sa spun ca pana la plecarea mea in concediu inca nu am primit materialul promis. De fapt, nu am primit nimic nici pana la reintoarcerea mea din concediu, cand mai aveam doar o luna de zile pana la eveniment! Si cate aveam de facut! Am pus mana pe telefon si am insistat pana cand in sfarsit am dat de domnul Ciorbea. “Domnule Chirila, inca nu am terminat materialul si m-am gandit ca…decat sa vi-l trimit prin posta si sa nu ajunga, mai bine vi-l inmanez personal pe data de 11 septembrie, cand voi sosi la New York. Nu va faceti griji, materialul este concentrat, la subiect si doar cateva pagini. Dumneavoastra nu va va lua prea mult timp si intr-o singura zi veti reusi sa aranjati formatul si copiile necesare!”. Ce mai puteam sa zic! In acest moment nu mai eram in pozitia de a anula invoiala noastra mai ales ca promisiunea era deja facuta si pentru New York University. Nu mai era loc de dat inapoi. Dezamagit, am acceptat.

Nu mai era nimic de facut decat sa aranjez cu vreun prieten o masina incapatoare si aratoasa cu care sa ne prezentam la aeroport in intampinarea fostului prim-ministru al Romaniei cu prietenesti si calduroase urari…paine si sare, conform obiceiului romanesc.

Vineri, 11 septembrie 1998, aeroportul Kennedy, terminalul Delta

In sfarsit apar. Mai intai domnul Ciorbea apoi sotia si Oana, fiica lor. Impreuna cu prietenul meu doctorul Custura, ii intampinam. Le luam bagajele si ne indreptam spre parcare, la masina. Domnul Ciorbea ma opreste si-mi spune: domnule Chirila, inca nu v-am spus dar mai am pe cineva cu mine. Mirat si cu adevarat surprins intreb: pe cine?

Pai in vizitele mele intotdeauna ma insoteste un sepepist! Un ce? Intreb eu din nou.

Un sepepist, vine raspunsul. Dar ce-i aia sepepist?, continui eu. Pai un bodyguard care ma pazeste! Am lasat bagajele jos, m-am uitat drept in ochii lui. Nu stiam cum sa incep…dar mi-am dat in sfarsit seama ca domnul Ciorbea a uitat complet caracterul motilor. Dar el e mot? In nici un caz. Mi-am dat seama ca am in fata un impostor.

Domnule Ciorbea, zic eu, poate nu ati fost deloc atent la ceea ce v-a spus prietenul meu si ajutorul dumneavoastra in campania electorala pentru primaria Bucurestiului, Valentin Hossu. Nu ati fost deloc atent la ceea ce am vorbit incepand din luna mai! Domnule Ciorbea, eu sunt un fost detinut politic din Romania comunista, ca atare un exilat aici la New York. Nu am de-a face cu guvernul Romaniei si nici cu vreo institutie din tara sau strainatate. La mine in casa ati fost invitat dumneavoastra, acest domn sau tovaras care va insoteste nu are loc. La mine in casa nu intra picior de securist sau sepepist.

Pai, domnule Chirila, atunci ce facem cu el? Domnule Ciorbea, incep eu din nou, raman surprins ca in dialogul nostru de trei luni si jumatate odata nu ati mentionat ca trebuie sa fiti pazit. Daca mi-ati fi spus atunci as fi precizat ca dumneavoastra in aceasta vizita sunteti oaspetele unei organizatii anticomuniste si ca atare vizita dumneavoastra nu este oficiala sau girata de stat, sunteti intr-o vizita personala, particulara in timpul careia organizatia isi asuma riscul sederii dumneavoastra la New York, pe toata perioada la care impreuna am agreat iar dumneavoastra personal ati semnat invitatia. In invitatie scrie clar toate responsabilitatile pe care mi le asum. Acest domn SPP, nu vine cu noi, il lasam aici, punct. Sa se descurce cum poate!

Vazand pozitia mea, Victor se duce spre tanarul SPP (nu cred ca avea mai mult de 28 de ani), vorbesc ceva pe soptite si dupa un timp se intoarce spre mine. Era o situatie penibila. Sotia, fiica, doctorul si SPP-istul toti se holbau la mine.

Diurna de 310 dolari pe zi

Domnule Chirila, poate puteti gasi un hotel? Bine, zic eu. Stai sa vorbesc cu el, hotelurile sunt scumpe mai ales in weekend ca sa nu mai vorbim de toata perioada de 10 zile cat stati dumneavoastra pe aici. Ar fi mai bine sa stea in aeroport si cu prima cursa sa se reintoarca in tara. Ma duc la tanarul bodyguard si ii zic: te lasam pe marginea drumului la un motel. Bine zice el. Ok, atunci haideti. Am intrat toti 6 in masina si am plecat spre locuinta mea din Croton on Hudson la vreo 50 de mile nord de New York. Inainte de trecerea peste podul Triboro, pe partea dreapta vad un Motor Inn Motel. Ies de pe autostrada si mergem direct la receptie. Aveti o camera, intreb? Da avem. Cat costa ? 110 dolari. Aoleu, prea scump exclam. La care SPP-istul intervine: nu va faceti probleme, am diurna de 310 dolari pe zi asa ca pretul e bun. O sa stau o noapte aici si apoi vad eu cum ma descurc. Bine zic, desi in sinea mea am ramas foarte surprins de suma mare de bani de care dispunea acest om pentru o zi la New York, constient de faptul ca multi americani cu salariu minim castigau pana in 250 de dolari pe saptamana! Dar nu am mai comentat. I-am dat bagajele jos…si spre casa.

Reprezentativitatea populara

Ajunsi acasa, usurati ca am mai scapat de-o problema, cu totii ne-am asezat in jurul mesei pentru o cina bogata pregatita pentru ocazie de sotia mea, Carmen. Am vorbit de una de alta in asa fel incat atmosfera sa fie cat mai deschisa si apropiata. Deodata imi amintesc de o dilema mai veche: cum se face ca Parlamentul american (Camera si Senat) are 535 de membri la aproape 270 de milioane de oameni iar Romania la o suprafata cat New York-ul si Pensylvania si la o populatie de 21 de milioane are un Parlament de 536 de reprezentanti? Nu m-am putut stapani si i-am cerut domnului Ciorbea sa raspunda la dilema mea. Ei, domnule Chirila vedeti, dumneavoastra nu stiti si nici nu sunteti bine informat! Aceste cifre arata clar ca populatia Romaniei este mult mai bine reprezentata in Parlament. Fata de poporul american, poporul roman este mult mai bine reprezentat! Sa nu uitati acest aspect niciodata! Am ramas cu gura cascata! Glumiti, soptesc eu! Absolut de loc, acesta este adevarul, intareste Ciorbea. S-a lasat o tacere apasatoare…

(Va continua)