Un subiect fierbinte: biserica catolica maghiara a avut drept de proprietate asupra bunurilor detinute?

Un subiect fierbinte: biserica catolica maghiara a avut drept de proprietate asupra bunurilor detinute?

by March 28, 2013 2 comments

Intr-un material difuzat redactiei noastre, este prezentat un punct de vedere referitor la noul  proiect de lege cu privire la retrocedarea proprietatilor nationalizate, promovat de Guvernul Ponta. Acest proiect este considerat unul periculos din perspectiva retrocedarii bunurilor bisericilor maghiare.Potrivit lucrarilor  academicianului Onisifor Ghibu, reprezentant al Romaniei la Vatican in perioada interbelica, bisericile catolice din Ardeal nu au avut niciodata statut juridic recunoscut de scaunul papal. Astfel, cultele minoritatii catolice unguresti nu au detinut drept de proprietate asupra bunurilor sale, ci doar drept de folosinta.  Este o analiza care poate fi combatuta oricand.

In anul 1939 a apărut la Budapesta cartea „Fără îndurare” scrisă de dc. Dücsö Csaba, unde se precizează că: „Naţia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaşte decât victoria. „În capitolul „Mărturisirea leventului” autorul scrie următoarele: „Eu nu aştept să vină răzbunarea. Nu aştept ! Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese în cale ! Pe fiecare îl voi suprima ! Nu va fi îndurare. Voi aprinde satele noaptea – satele valahe! Voi trage în sabie toată populaţia, voi otrăvi toate fântânile şi voi ucide până şi copiii în leagăn, în genere, voi distruge acest neam! Nu va fi pentru nimeni nici o milă ! Nici pentru copiii din leagăn, nici pentru mama care va naşte un copil… voi suprima pe fiecare valah şi atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură naţionalitate, cea maghiară, naţiunea, sângele meu ! Voi face inofensivi pe viitori Horea şi Cloşca. Nu va mai fi milă !” Acest program al Ungariei de exterminare a populaţiei româneşti din multe localităţi din Ardeal a fost pus în aplicare după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, până la 25 octombrie 1944.

Istoria riscă să se repete în Ardeal. Preşedintele României şi primul-ministru Ponta se încăpăţânează să nu supună atenţiei Consiliului Suprem de Apărare al Ţării (C.S.A.T.), acţiunile Ungariei şi U.D.M.R. vizând acordarea cetăţeniei ungare la milioane de români get-beget, precum şi obţinerea a numeroase clădiri şi suprafeţe uriaşe de terenuri agricole şi păduri pe calea retrocedăruilor către cultele religioase maghiare şi Statusul romano-catolic, pe baza unor acte false.

Una dintre consecinţele sigure ale acestui demers legislativ ar putea fi dezmembrarea teritorială a României ca urmare a dobândirii numeroaselor proprietăţi de către Ungaria şi alte persoane juridice şi fizice ungare, pe bază de acte false sau documente falsificate.

Graba cu care acţionează Guvernul Ponta II pe tema retrocedărilor dovedeşte că nu a fost informat de armata de consilieri şi nici nu a dorit să se informeze şi să afle adevărul prin citirea a cel puţin trei cărţi, respectiv:

a) „Un anahronism şi o sfidare: Statul rom. cat. ardelean”, apărută la Cluj în anul 1931 (având 466 pagini) şi „Acte şi documente privitoare la Statul rom. cat. ardelean”, tipărită la Cluj în anul 1933 în numai 25 de exemplare (având 878 pagini), cărţi scrise de prof.univ.dr. Onisifor Ghibu, de la Universitatea din Cluj şi preşedinte al Comisiunii Istorico-Juridice şi delegat special al Guvernului României pe lângă Sf. Scaun în chestia Statului Catolic (Statusul romano-catolic ardelean).

b) „Studiu privind retrocedările de bunuri către cultele religioase maghiare şi alţi solicitanţi”, carte scrisă de clujeanul Corneliu D. Pop şi apărută în anul 2006.

In Raportul adresat regelui României despre misiunea de la Roma în chestiunea Statusului romano-catolic ardelean, Onisifor Ghibu, membru corespondent al Academiei Române, preciza în legătură cu cele două cărţi: „Dacă m-am hotărât la publicarea lor, am făcut-o pentru două motive: 1.pentru a da celor în drept toate elementele necesare cunoaşterii complete a chestiunii catolicismului, devenită armă politică a ungurilor împotriva României întregite, şi 2. pentru a feri de peire o seamă de documente, pe cari atâţia au tot interesul să le facă să dispară din dosarele oficiale”.

Cărţile profesorului Onisifor Ghibu au servit şi Tribunalului Cluj „ ca punct de plecare pentru acţiunea publică în contra a 51 conducători ai Statului catolic pentru escrocherie, fals în acte publice, administraţie frauduloasă şi trădare.”

Profesorul Onisifor Ghibu a descoperit şi publicat o sentinţă pronunţată de Înalta Curte de Casaţie, în anul 1924, care stabilea că Statusul romano-catolic nu este proprietar al bunurilor, ci are numai delegaţie din partea Statului pentru administrarea lor.

Curtea a constatat că Statusul romano-catolic, sub guvernare românească, „a prefăcut instituţiile de sub conducerea sa în institute de maghiarizare şi cu tendinţe direct contrare Statului Român”. În „Anuarele oficiale ale vechii Ungarii” a aflat profesorul Ghibu că Statusul romano-catolic a fost încadrat, până în anul 1921, la Ministerul Cultelor, cu atribuţia de Consiliu, fără a avea calitatea de proprietar.

Vaticanul nu a eliberat niciun document cu privire la recunoaşterea canonică şi legală a Statusului romano-catolic. Parchetul Tribunalului Cluj a ajuns la concluzia că acest Status este un uzurpator al Statului Român. Universitatea din Cluj a acuzat Statusul catolic că a ajuns prin fraudă stăpân pe imobilele acesteia. Siguranţa generală a Statului a întocmit „un lung şi amănunţit raport despre activitatea iredentistă a conducătorilor Statului cat. de la Unire încoace. „Ministrul de Justiţie, Valeriu Pop, a declarat presei că: „Statul cat. a ajuns la posesiunea bunurilor pe care le deţine, prin uzurpare, şi că Guvernul e dator să cerceteze de aici înainte situaţia lor juridică”.

Profesorul Ghibu a ajuns la concluzia că „o primejdie mortală pentru România este catolicismul unguresc”, iar „toată preoţimea (catolică ungurească) este în serviciul maghiarismului agresiv, revanşard şi iredentist, duşman hotarelor ţării noastre. „Spre finalul Raportului său către regele alogen al României, românul Onisifor Ghibu a scris: „Trebuie să se treacă, odată, de la diplomaţia interesată a diplomaţilor, la diplomaţia naţională a neamului şi a ţării – cu energie, cu demnitate şi cu echitate şi pentru Români, nu numai pentru minoritarii care ne terorizează, ne umilesc şi ne stăpânesc.”

Economistul clujean Corneliu D.Pop, după ce a studiat retrocedările de bunuri către cultele religioase maghiare şi alţi solicitanţi, a constatat următoarele:

-„Autorităţile din România au sfidat interesul naţional, munca, demnitatea şi suferinţa de secole a iobagilor români şi a clericilor români, aşa cum sfidează şi în prezent interesul naţional, munca şi demnitatea generaţiei prezente şi a generaţiilor viitoare de români.”

-Bisericile ungureşti din România şi proprietăţile lor aparţin Ungariei, ele fiind biserici de stat !

-Bisericile maghiare din România revendică cu neruşinare imobile pe care niciodată nu le-au avut în proprietate.

-Bisericile ungureşti solicită Statului Român retrocedarea în întregime a bunurilor avute în perioada Imperiului Austro-Ungar, în anii 1867-1918, precum şi a altora dobândite până în anul 1948.

-Dreptul de proprietate al bisericilor maghiare a fost dobândit prin: „expropriere” de la ţăranii români; „posesia faptică”; „donaţii” din partea împăratului Iosif al II-lea.

-În perioada ocupaţiei ungare în Ardeal (1940-1944), după Diktatul de la Viena, au fost transcrise toate cărţile funciare din limba română în limba ungară şi cu această ocazie au fost falsificate foarte multe dintre ele.

-Cărţile funciare pe care le invocă bisericile maghiare nu sunt făcute de Statul Român şi nici după legile româneşti. „Ele nu sunt documente de luat în considerare în cazul retrocedărilor.”

-La cărţile funciare nu există, în majoritatea cazurilor, actele de vânzare-cumpărare ori de „donaţie de bună voie” din partea foştilor proprietari prin care bisericile ungureşti au intrat în proprietatea clădirilor, terenurilor agricole şi pădurilor pe care, după anul 1989, le-au revendicat.

-Orientarea după cărţile funciare falsificate este un act antiromânesc, care ne readuce la fostele proprietăţi ale grofilor unguri din Ardeal şi la Austro-Ungaria.

-Retrocedările către bisericile maghiare nu au nimic religios în ele, totul este politic şi vizează anexarea Ardealului la Ungaria.

-Revendicatorii sfidează dreptul de proprietate al românilor.

-După decembrie 1989, principalii revendicatori sunt: cultele religioase ungureşti (biserica romano-catolică, reformata, unitariană şi luterană); ordinele călugăreşti catolice maghiare; Statusul romano-catolic şi minoritarii unguri. Solicitanţii revendică averi imense constrând în: clădiri (licee, şcoli, grădiniţe, spitale, policlinici, dispensare medicale, biblioteci, muzee, arhive ş.a.), terenuri arabile, păşuni, fâneţe, păduri, mobilier sacru etc.

-Ordinele călugăreşti catolice (ex. Ioaniţii, Franciscanii, Carmeliţii, Iezuiţii, Piariştii, Minoriţii) au primit de la Stat imobile în folosinţă pe perioada cât a durat misiunea lor şcolară. „Ordinele călugăreşti nu erau persoane juridice.”

-Bisericile maghiare din Ardeal au fost construite şi, apoi, întreţinute prin contribuţia decisivă a românilor, populaţia întotdeauna majoritară.

-Foştii uzufructari, cultele religioase minoritare, doresc acum să devină proprietari şi „vor să intre în proprietatea muncii de secole a iobagilor şi clericilor români.”

– „Izvorul de averi pentru biserica  romano-catolică l-a constituit furtul pios.”

-Cea mai mare parte a bunurilor care au intrat în stăpânirea bisericilor maghiare au la bază documente false.

-„Falsificatorii de meserie ai documentelor erau exclusiv preoţii” unguri.

-„Falsurile se referă, de obicei, la dotaţiuni de bunuri, transcrieri şi confirmări.” Falsul şi uzul de fals în înscrisuri oficiale constituie suportul pentru revendicări.

-Puterea legislativă şi executivă a promovat, „în necunoştinţă de cauză, acte normative, ce sfidează adevărul istoric şi cele mai elementare principii de drept.”

Revendicatorii de rea-credinţă au intrat în proprietatea unor imobile pe care niciodată nu le-au avut în proprietate.

-Sub masca religioasă maghiară este ascunsă politica perfidă şi antiromânească a Ungariei, susţinută de trădătorii de Neam şi Ţară.

-Statusul romano-catolic a fost „o înjghebare tolerată, fără personalitate juridică” , care „nu putea legal să deţină proprietăţi” şi nu a avut proprietăţi.

-„Guvernul ungar nu a recunoscut în Statul catolic o organizaţie legal definită.” Ca urmare, Statusul nu putea deţine proprietăţi, nici în Ungaria şi nici în România.

-„Statusul romano-catolic ardelean a intrat în primul război mondial cu starea de fapt şi de drept a unui simplu organ tolerat al Guvernului Ungariei.”

-„Vaticanul nu a recunoscut niciodată Statusul romano-catolic.”

-„Organizaţia Statusul romano-catolic nu a fost aprobată prin nici o lege ungară sau română. Instanţele de judecată au confirmat lipsa calităţii de persoană juridică a Statusului romano-catolic.”

-„Statusul romano-catolic este o organizaţie politică maghiară, care este îndreptată împotriva unităţii şi siguranţei Statului Român.”

-Prin articolul IX al Concordatului încheiat între Statul Român şi Sfântul Scaun, la 10 mai 1927, nu este recunoscut Statusul romano-catolic din Ardeal ca persoană juridică.

În perioada 1945-1989 şi ulterior, până în august 2001, Statusul romano-catolic nu a existat.La 1 august 2001, Judecătoria Miercurea Ciuc, în dosarul nr.2179/2001, a pronunţat sentinţa civilă nr.1515/2001 şi a constatat că persoana juridică Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice Alba – Iulia este identic cu Statusul Romano-Catolic din Ardeal, „ca fiind una şi aceiaşi persoană juridică îi revin atribuţiile, drepturile şi obligaţiile în virtutea continuităţii de drept.

„În acest proces, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu a fost reprezentat în instanţă şi nici nu a făcut recurs la hotarârea judecătorească pronunţată de către instanţa de fond. Judecătorul ungur a pronunţat sentinţa civilă nr.1515/2001 în baza unui act emis de o autoritate fără calitate procesuală, respectiv Secretariatul de Stat pentru Culte, din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Astfel, prin încălcarea Legii nr.21/1924 s-a ajuns ca Statusul romano-catolic să devină (ceea ce nu a fost niciodată) persoană juridică şi apoi să revendice şi să obţină un număr uriaş de imobile în Ardeal, pe care niciodată nu le-a avut în proprietate ! „Această sentinţă trebuie imediat anulată, la fel cum trebuie anulate toate consecinţele anulării ei.” Legea nr.21/1924 precizează la art.1 că: „persoanele juridice de drept public se creează numai prin lege.”

Prin Încheierea civilă nr.5348/2005, pronunţată în data de 25 noiembrie 2005,  în şedinţa Camerei de Consiliu a Judecătoriei Cluj-Napoca, fără citarea părţilor şi fără dezbateri, s-a dispus dobândirea calităţii de persoană juridică pentru Fundaţia Statusul Romano-Catolic din Ardeal, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu nr.5.

În perioada post-decembristă au fost retrocedate mii şi mii de imobile fără ca în dosarele acestora să existe actele originale de dobândire a lor. Din păcate, Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie refuză să facă cercetări penale în aceste cazuri de împroprietăriri şi să apere interesele Statului Român.

În Ungaria le-au fost retrocedate bisericilor numai lăcaşurile de cult.

Din cărţile profesorului Onisifor Ghibu rezultă că, în perioada interbelică, împotriva acţiunilor şi pretenţiilor ilegale ale Statusului romano-catolic au intervenit regele şi primul-ministru, ministrul Justiţiei şi ministrul Culturii, inclusiv prin demersuri la Vatican.

Cu toţii au stabilit, inclusiv Înalta Curte de Casaţie, că niciodată Statusul romano-catolic nu a avut personalitate juridică, nu a fost proprietar pe bunurile pe care le-a administrat şi nu a fost recunoscut de Vatican şi de Ungaria. Nici până la începutul anului 2013, Statusul romano-catolic nu a dobândit personalitate juridică în baza Legii nr.21/1924.

Facebook Comments Box

2 Comments so far

Jump into a conversation
  1. fim
    #1 fim 14 July, 2013, 20:43

    acusi

    Reply this comment

Your data will be safe!Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person.