Ancheteonline va publica incepand de astazi o serie de articole dedicate comunitatilor romanesti din tarile vecine. Povestirile noastre vor fi reflectate in imagini ale culturii romanesti din Basarabia, Transnistria, Tinutul Herta sau Maramuresul istoric. Aceste materiale sunt rodul colaborarii cu Fundatia “Institutul Fratilor Golescu pentru relatii cu romanii din strainatate”, iar fotografia este asigurata de Dan Barcea.

Schitul lui Bosie

Biserica se afla chiar pe malul raului Raut, linga satul Butuceni, la 1,5 km de manastirea Butuceni, judetul Orhei, Republica Moldova.

Schitul este sapat in calcar la o inaltime de aproape 100 de metri. Este alcatuit din mai multe compartimente aflate pe trei niveluri. Partea veche este situata la nord si constituie 19 caverne, utilizate ca chilii, trapeza si biserica. Toate comunica intre ele prin intermediul unei potecute.

Singura informatie sigura despre infiintarea schitului rupestru este pisania datata 1675, aflata la intrarea in naos. Inscriptia, cioplita in piatra, mentioneaza: “Aceasta manastire a facut-o robul lui Dumnezeu Bosie, parcalabul de Orhei, cu sotia si copiii lor, in cinstea Domnului Dumnezeu intru iertarea pacatelor sale, anul 7183″ (1675).

Se crede ca biserica a existat dinainte si a fost doar reconstruita de parcalabul Orheiului Bosie.

Mai multe documente, datate 1602, 1603, 1612, amintesc de localitatea Pestera sau chiar de “parcalabul de Pestera”. Linga usa de intrare este sapat locul unei icoane de piatra, datind din 1772, concluzia fiind ca schitul functiona inca la o suta de ani dupa Bosie.

Inscriptii in stanca pomenesc de “ieromonahul Paisie” sau ” robii lui Dumnezeu Chiriac si sotia “, prezentind caracterul unor inscriptii funerare. O alta inscriptie spune : “Acest zapis l-a facut Vasile Adeescu si cu razesii Ratalean in zilele lui Constantin Voda Duca in Ivancea si au fost staret Hartman la Ucraina si noi am iernat aici, anul 7198 ( 1690 noembrie 20.”

Schitul a functionat pina in anul 1816 cind se presupune ca a fost inchis, fara sa existe documente in acest sens.

Manastirea rupestra Tapova

Sapata in stinca la peste 100 metri deasupra albiei Nistrului, manastirea rupestra Tapova se gaseste pe malul drept al fluviului, aproape de satul Tapova, la 40 km de Orhei.

Ansamblul monastic este alcatuit din 18 incaperi, sapate in roca la mare inaltime, unite intre ele cu scari, treceri interioare si balcoane, fiind un impresionant muzeu in aer liber.

Legendele locului amintesc ca aici si-ar fi intilnit moartea miticul poet grec Orfeu.

In apropierea manastirii, intre rapa Blanareitei si Valea Satului, mai sus de cascadele formate pe cursul rausorului Tapova, a fost localizata o asezare geto-dacica. Ziarul “Farul nistrean” din 9 iulie 1988 anunta descoperirea, in perimetrul sihastriei rupestre, a peste cinci sute de semne si inscriptii  parietale apartinind perioadei pre-crestine.

“Cand si de cine a fost infiintat acest schit, nu se stie”, asa se pronunta in 1919 arhimandridul Visarion Puiu. Doua icoane vechi, adapostite in biserica rupestra cu hramul “Sfintul Nicolae” (in 1939 cele doua icoane se mai gaseau intr-un muzeu din Chisinau) ofera unele date despre  inceputurile bisericii.

O alta legenda spune ca aici s-a cununat voievodul Stefan cel Mare cu sotia sa Vochita.

Inscriptia in slavona, pe spatele icoanei Sfintului Nicolae spune: “Aceasta sfinta icoana a lui Ierarh Nicolae este pusa in biserica lui de Domnul mirele Mariei, Kir Stefan, caruia este vroia a se insoti si cununa in noua biserica cu osardia lui facuta”. Mireasa cu care s-ar fi cununat voievodul la Tapova se presupune a fi fost preafrumoasa Maria Voichita.

Inscriptia pare a sustine si ipoteza ca biserica din stanca sa fie chiar o ctitorie a domnului Stefan cel Mare.

Cea de-a doua inscriptie, pe spatele unei icoane a Maicii Domnului il indica drept ctitor pe episcopul Damian: “Aceasta sfinta icoana s-a aratat in vazduh, deasupra stincii la anul 1666 dupa masterea lui Hristos, in zilele episcopului Damian care au si locuit in cetatea Basarabiei…Eu episcopul Damian am pus aceasta icoana in biserica ce o zidisem in Scala din jos de cetate…”. Niciuna din cele doua versiuni ale ctitoriei nu a putut fi confirmata in mod convingator.

Prima mentiune certa dateaza din anul 1756, cind logofatul Radu Racovita daruieste pamintul Tapovei manastirii Dobrovat din judetul Vaslui.

In 1813, boierul Ioan Sacherlas se judecata cu fratii pentru o parte din pamanturi.

In anul 1842, schitul este alipit manastirii Saharna, iar mosia este incredintata manstirii Capriana din Lapusna. Viata monahala a continuat in jurul bisericii de suprafata, lacas inceput in 1827 si finalizat abia dupa 1831. In 1898, manastirea avea o biblioteca bogata in carti romanesti, tiparite intre sec. XVII-XVIII, dupa cum mentioneaza Zamfir Arbore.

Dupa unirea Basarabiei cu Romania, in 1919, Tapova devine independenta de Saharna, functionand autonom sub indrumarea arhimandritului mitrofor Sofronie Neaga.

In anul 1938, Ministerul Domeniilor inzestreaza manastirea cu 50 de hectare din padurea statului, numita Scala Horodistea. Ocuparea de catre sovietici in 1940 a insemnat inchiderea sfantului lacas. Dupa eliberarea Basarabiei, in 1941, au revenit toti calugarii si fratii de ascultare. La scurt timp, in 1949 sovieticii despun preluarea sihastriei de catre colhozul “Zaveti Lenina” din comuna Lalova.

Manastirea este compusa din trei complexe rupestre. Primul cuprindea biserica “Sfintei Cruci” si citeva chilii. Desi doumentatia este in cel mai bun caz lacunara se crede ca a fost infiintata in sec. XI-XII. Al doilea complex, biserica “Sfintul Nicolae”, se presupune a fi fost sapata in stanca in veacurile XIV-XV.

Cel de-al treilea complex, realizat poate intre sec. XVII-XVIII, cuprindea 18 odai, unite prin coridoare sapate in stanca.

Biserica are o bolta semisferica care imita cupola. Tot in stinca era sapata si clopotnita care adapostea patru clopote mari.

In peretele dinspre Nistru se afla trei ferestre, doua in naos si una in altar. Scarile in spirala, care duc pina in varful stancii, scobite in roca, inlesneau deplasarea pe verticala intre chiliile dispuse pe cateva nivele.

Manastirea a fost redeschisa in 1994, desi in biserica de piatra nu se mai slujeste.



Fara articole asemanatoare:

Posteaza acest articol pe: